Și tu poți fi un Lider fără funcție!

Cel mai adesea, oamenii renunță la puterea lor, crezând că nu o au” – Alice Walker

Te-ai gândit vreodată că poți fi un lider adevărat fără a avea o sursă de putere formală? Acum vei afla că oricine poate fi lider pentru că leadershipul adevărat se referă la cât de bine lucrezi și te comporți. Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să dăm dovadă de leadership în toate privințele. Și vom vedea de ce anume.

 

Hotărăște să nu te mai consideri o victimă, ci să devii un lider

Fiecare dintre noi construiește viața pe care urmează să o trăiască, iar potențialul nevalorificat devine o sursă de suferință. Ca oameni, ne schimbăm când suntem motivați și impresionați la nivel emoțional, mai curând decât la nivel logic. E bine să fii mulțumit, dar să nu te mulțumești cu ceea ce ești.

Cu toții ne dorim succesul, dar reușita nu apare din întâmplare, iar succesul e creat în mod conștient. Este imposibil să clădești succesul pe temelia scuzelor și pretextelor. De fapt, succesul este adus de respectarea unor mici obiceiuri zi de zi, ale căror rezultate se acumulează în timp și duc la realizări mai mari decât ai fi putut prevedea. Pe de altă parte, eșecul e rezultatul inevitabil al unor acte mici de neglijență făcute zilnic, un timp îndelungat, astfel încât nu mai pot fi remediate. Practic, e vorba despre efectul de multiplicare: micile progrese zilnice – în timp – duc la rezultate uimitoare. Opțiunea fundamentală care îți poate transforma fundamental viața este hotărârea profundă de a înceta să te mai consideri o victimă și de a începe să de consideri un lider. De obicei, oamenii care știu foarte bine să-și găsească scuze, în general nu prea sunt buni la nimic altceva, pentru că performanța înseamnă concentrare și practică îndelungată. Exact cum spuneam în articolul Efectul Matei și cele 10.000 de ore de muncă pentru succes  avem nevoie cam de 10 ani de muncă asiduă pentru a deveni experți într-un domeniu.

 

Fiți atât de buni încât nimeni să nu vă poată ignora!

Niciodată nu te vei comporta în dezacord cu percepția de sine. Fiecare convingere a noastră devine o condiționare, o profeție care se autoîmplinește. Iar convingerile nu sunt altceva decât gândurile pe care le-am repetat iar și iar, până au devenit adevărurile noastre personale. Mai mult decât orice trebuie să acționăm, pentru că ideile nu servesc la nimic dacă nu se traduc într-o activitate susținută și consecventă. O minte care a primit o idee nouă nu va mai fi niciodată redusă la vechile dimensiuni. După cum spuneam, ceea ce duce la performanță e munca asiduă bazată pe idei excelente. Iar dintr-un anumit punct de vedere, succesul e o chestiune de cantitate: cu cât acționezi mai mult, cu atât vei obține mai multe rezultate. Chiar dacă începutul este dificil, amânarea nu este decât o altă formă a fricii. Dacă e să ne gândim la o metaforă, o navetă spațială consumă mai mult combustibil în primele 3 minute de la decolare decât în restul întregii sale călătorii în jurul Pământului. Începutul nu este ușor, într-adevăr, dar trebuie să ne gândim mereu la recunoștință ca antidotul temerilor.

 

Definește succesul în funcție de ceea ce dăruiești, nu în funcție de ceea ce primești!

Leadershipul înseamnă să crezi în tine însuți când nimeni altcineva nu crede. Fii convins că nimeni nu te poate înlocui pe tine însuți, iar a fi autentic înseamnă să-ți realizezi întregul potențial. Întotdeauna leadershipul se regăsește în punctul unde performanța se întâlnește cu onoarea. În multe sensuri, reputația e tot ce ai.

În viață, performanțele sunt cu atât mai slabe, cu cât egoul e mai mare. Ego-ul este partea noastră socială, dezvoltată pe măsură ce încercăm să devenim așa cum vor cei din jur să fim, în loc să arătăm cine suntem cu adevărat. Dar succesul trebuie definit nu în funcție de ceea ce primești, ci în funcție de ceea ce dăruiești. Critica e reacția defensivă pe care o folosesc cei speriați, pentru a se apăra de schimbare. Numai cei răniți îi rănesc pe alții. Ego-ul țipă atât de tare în mulți dintre noi, încât nu mai auzim ce spun ceilalți. Iar leadershipul înseamnă să asculți. Înainte ca altul să-ți întindă mâna, trebuie să-i atingi inima. Trebuie să personifici tu însuți schimbarea pe care vrei să o produci și să oferi ceea ce îți dorești cel mai mult să primești. Dacă vrei să învingi, trebuie să-i ajuți și pe alții să învingă. Pune oamenii pe primul loc și totul se va rezolva de la sine. Intotdeauna trebuie să vezi oamenii așa cum sunt, dar să-i tratezi cu atâta respect și amabilitate încât ei să devină rapid tot ce au visat să fie.

Crizele ascund oportunități excepționale, iar fiecare aparent eșec aduce cu el un dar. Vremurile grele nu durează la nesfârșit, dar oamenii puternici rezistă întotdeauna. Problemele nu sunt probleme decât atunci când le facem noi să fie. Teama pe care o învingi atunci când ajungi la capătul puterilor face, de fapt, ca puterile tale să crească. Atunci când ești decis să-ți atingi limitele, aceste limite se vor lărgi. Iar cu cât petreci mai mult timp în afara zonei de confort, cu atât această zonă se lărgește. Ori de câte ori încerci ceva nou, ți se pare ciudat, pentru că schimbarea este un proces dificil, în special în perioada de tranziție. Viața începe acolo unde se sfârșește zona de confort. În condițiile cele mai grele, nu te opri! Reacționeză întotdeauna activ, nu defensiv.

Atitudinea de lider presupune să ții mai mult la sinceritate decât la aprobarea celorlalți. Poți spune orice vrei, atât timp cât o spui cu respect, având în vedere faptul că vorbele pe care le rostești determină felul în care te simți. De aceea, rafinarea vocabularului te energizează, îți mărește pasiunea pentru performanță și ritmul în care inovezi.

 

Vedem lumea nu așa cu este ea, ci așa cum suntem noi

Experiența noastră e formată din lucrurile pe care le cultivăm. Așadar, urmărește ce-i mai bun și ignoră restul! Treci de la o complexitate haotică la o simplitate elegantă. Fă lucruri mai puține, dar mai bune!

Cel mai interesant lucru e că făcând eforturi să-ți îmbunătățești viața interioară, vei obține rezultate extraordinare și în viața exterioară. E clar mult mai important ce om devii, decât ce lucruri posezi. Important nu e să fii bogat, ci să ai o viață bogată. Pentru că împlinirea e un eveniment interior, cu consecințe exterioare. De fapt, noi vedem lumea nu așa cu este ea, ci așa cum suntem noi. Privim totul ca printr-un vitraliu, colorat cu propriile noastre convingeri, reguli și comportamente imprimate. Iar unul dintre lucrurile care ne face să fim oameni e capacitatea noastră de a ne analiza propria gândire. Pentru că atunci când ne dăm seama de toate lucrurile amintite mai sus, conștientizăm ce putere avem. Așadar, după cum spunea antropologul Margeret Mead, „să nu vă îndoiți că un mic grup de oameni interesați de binele general și dedicați pot schimba lumea. De fapt, niciodată nu s-a întâmplat altfel”.

În concluzie, pentru a fi un LFF (Lider Fără Funcție) trebuie sa faci o TEB (Treabă Excepțional de Bună), să îți dorești să fii CBL (Cel mai Bun din Lume) în domeniul tău, să MMD (Mergi Mai Departe) indiferent de factorii externi, pentru a deveni PSB (Primul, Singurul și cel mai Bun).

 

Pentru detalierea ideilor prezentate în acest articol, poți citi cartea Lider Fără Funcție – O fabulă modernă despre succesul autentic în afaceri și în viața personală, de Robin Sharma.

Cum să pregătești un discurs în 10 minute

Deși nu este o situație recomandabilă, dacă se întâmplă totuși, ar fi bine să urmezi următorii pași:

  1. Gândește-te care va fi audiența ta și încearcă să înțelegi de ce sunt ei acolo (2 minute).

  1. Scrie micro-afirmația pe un carton și folosește-o ca primă săgeată în discurs (1 minut).

  1. Pe al doilea carton, scrie 5 lucruri care îți vin în minte ca suport pentru micro-afirmație (2 minute).

  1. Alege 3 cele mai bune idei dintre cele 5 și scrie-le pe primul carton, sub micro-afirmație. Acestea vor fi elementele-cheie ale discursului tău. (2 minute)

  1. Gândește săgeata de final ca un ecou la prima săgeată și scrie-o în partea de jos a cartonului (2 minute).

  1. Folosește timpul rămas pentru a citi întreg conținutul cartonului și pentru a-ți fixa elementele-cheie în cap (1 minut).

 

10 idei pentru o prezentare genială

  1. Imaginează-ți că o prezentare trebuie să fie precum dragostea la prima vedere și cu siguranță o vei face memorabilă!
  1. Dacă vei include prea multe idei în prezentarea ta, e posibil ca oamenii să înceteze să te asculte înainte ca tu să încetezi să vorbești. Așadar, Keep It Short&Simple!
  1. Pentru a avea o prezentare de succes, transformă anxietatea (-) în anticipare (+).
  1. Pregătirea și livrarea unui discurs nu ar trebui privite ca două discipline diferite, ci lucrate ca o simfonie!
  1. O audiență zâmbitoare înseamnă o audiență receptivă!
  1. Succesul unei prezentări depinde de cât de mult reușești să suprapui ceea ce tu vei spune cu ceea ce publicul vrea să audă!
  1. O prezentare nu ar trebui să fie mai lungă de 20 de minute, indiferent cât de genial este speakerul.
  1. Informația de una singură e rareori suficientă; e nevoie de entuziasm și atitudine!
  1. O prezentare care vrea să cuprindă totul, nu exprima, în fapt, nimic.
  1. O prezentare trebuie să fie creată pentru a avea ca rezultat o schimbare!

Efectul Matei și cele 10.000 de ore de muncă pentru succes

„Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua”

(Matei 25,29)

 

Cu toții apreciem succesul și ne gândim la persoanele care ajung să îl dobândească sub o anumită formă ca la niște oameni cu totul speciali, radical diferiți de oamenii obișnuiți care muncesc din greu. Și totuși, dacă modul în care percepem noi succesul este greșit?

De cele mai multe ori, considerăm că oamenii de succes își justifică ascensiunea individuală prin tipul de personalitate, stilul de viață și talentele speciale din naștere. Există chiar un fel de tipar întâlnit de foarte multe ori în cărți, filme sau orice fel de materiale motivaționale: eroul se naște în circumstanțe modeste, dar luptă pentru a se impune prin propriul talent și prin virtute. De fapt, aceste explicații personale nu funcționează concret. Orice om preia lucruri de la părinți și așa-numiții „sponsori”. Oamenii de succes sunt beneficiarii unor oportunități extraordinare și ai unor moșteniri culturale care le permit să învețe, să muncească din greu și să profite de mediul în care trăiesc într-un mod inaccesibil altora. Pare intrigantă această definiție a succesului, nu-i așa? Însă vom vedea cât de mult contează unde și când am crescut întrucât cultura căreia îi aparținem și moștenirile provenite de la strămoșii noștri ne modelează tiparele de reușită într-o manieră mult mai profundă decât ne putem noi imagina. O astfel de abordare întânim in cartea lui Malcom Gladwell – Excepționalii, o carte care merită toată atenția.

Cei mai buni studenți beneficiază de cele mai bune meditații și de cele mai multe încurajări

Stejarul cel mai înalt din pădure este cel mai înalt nu doar pentru că s-a dezvoltat din cea mai rezistentă ghindă, ci și pentru că nu au existat alți copaci care să îi blocheze lumina solară, solul din jur era adânc și fertil, niciun iepure nu i-a ronțăit scoarța cât era puiet și niciun pădurar nu l-a tăiat înainte de a ajunge la maturitate. Într-adevăr, oamenii de succes provin din semințe rezistente. Dar știm oare destule despre soarele care i-a încălzit, despre solul în care și-au înfipt rădăcinile și despre iepurii și tăietorii de lemne pe care au avut norocul să îi evite?

Sociologul Robert Merton a fundamentat conceptul numit „efectul Matei”, pornind de la finalul pildei talanților, din capitolul 25 al Evangheliei după Matei. Astfel, în lucrarea „The Matthew Effect in Science”, autorul a analizat ce înseamnă acest efect din punct de vedere sociologic în activitatea științifică. Pe scurt, concluzia a fost că cei mai renumiți cercetători se înscriu în „spirala succeselor” (succesele atrag succese), iar ceilalți cercetători, fără notoritate, se înscriu în „spirala eșecurilor”. Așadar, cei mai renumiți cercetători atrag cele mai multe onoruri și privilegii (au avantaje cumulative), chiar dacă există și alți cercetători cu rezultate științifice cel puțin la nivelul primilor, dar fără notorietatea acestora.

Chiar dacă vorbim de o egalitate de principiu, acest efect se extinde asupra majorității cazurilor din viețile oamenilor când vine vorba despre succes. Cei care au succes sunt cei care au cele mai multe șanse să se bucure de oportunități speciale, care îi duc la și mai multe succese. Bogații sunt cei care se bucură de cele mai mari scutiri de taxe. Cei mai buni studenți sunt cei care beneficiază de cele mai bune meditații și de cele mai multe încurajări. Așadar, succesul poate fi rezultatul a ceea ce sociologii numesc „avantaj cumulativ”. Un om de succes nu pornește la drum ca personaj excepțional, dar pleacă de pe o poziție ceva mai bună și știe să profite de oportunitățile ce îi ies în cale.

Succesul înseamnă cu mult mai mult decât talent

Adesea, succesul înseamnă talent plus pregătire. Însă pe măsură ce sunt examinate carierele oamenilor de succes, se concluzionează că talentul înnăscut este devansat de aportul tot mai mare pe care îl capătă pregătirea individuală. Un studiu arată că, odată ce există abilitatea pentru a intra într-o școală de muzică de vârf, de exemplu, ceea ce îl distinge pe un student de altul sunt zelul și dăruirea cu care exersează. Cei care au ajuns în vârf nu muncesc mai mult decât ceilalți și atât. Ei muncesc mult, mult mai mult.

Cu toții cunoaștem ideea că pentru a obține excelența și pentru a reuși este nevoie de muncă, însă cât anume ar trebui să muncim pentru a obține succesul? Cercetătorii au ajuns chiar la un număr care dă nota excelenței autentice: zece mii de ore. Asta înseamnă o muncă asiduă timp de aproape 10 ani. Acesta este un interval de timp enorm și greu de atins până la vârsta adultă de unul singur. Trebuie să ai în jurul tău oameni care să te încurajeze și să te susțină. Ai nevoie de o stabilitate financiară, care să îți permită să ai un program special pentru a putea avea șansa de a fructifica aceste ore.

Mozzart este celebru pentru faptul că a început să compună muzică de la vârsta de șase ani. Însă după standardele marilor compozitori, lucrările sale timpurii nu sunt cu nimic ieșite din comun. Primul concert considerat de geniu pentru Mozzart a fost compus abia la vârsta de 21 de ani, după mai bine de zece ani în care celebrul muzician a compus concerte. Așadar, exercițiul nu e acel lucru pe care îl faci când ajungi undeva, ci e acel ceva pe care îl faci ca să ajungi undeva.

Beatles și Bill Gates – despre oportunitatea de a studia intens

Iată încă două exemple de succes care vin în sprijinul afirmațiilor făcute mai sus: Beatles și Bill Gates. Membrii formației Beatles lucrau împreună de ceva vreme atunci când și-au făcut apariția în SUA. Timpul scurs între fondarea trupei și cele mai mari realizări artistice ale lor a fost de zece ani. În 1960, pe vremea când erau o trupă de liceeni dornici să se afirme, au fost invitați să cânte la Hamburg, în Germania, de către un patron căruia i-a venit ideea de a aduce trupe rock pentru a cânta în cluburi. Nu erau plătiți bine și nici nu se bucurau de apreciere foarte mare din partea publicului, dar secretul a stat în timpul efectiv în care trupa era obligată să cânte. Ajunseseră să cânte 7 seri pe săptămână, astfel încât în anul 1964 aveau deja la activ aproximativ 1200 de prestații live. Majoritatea trupelor de astăzi nu înregistrează un asemenea număr de spectacole nici măcar în întreaga carieră. Ce a însemnat acest lucru pentru cariera lor ulterioară, știm cu toții.

Al doilea exemplu relevant este cel al lui Bill Gates, care a renunțat la Harvard pentru a pune bazele Microsoft, care va deveni un gigant al lumii software. Aceasta este povestea pe care o cunoaște toată lumea, însă puțini știu cum au stat lucrurile în profunzime. Fiind precoce încă de la o vârstă fragedă, tatăl său (care era un avocat de succes) a hotarât să îl înscrie la o școală particulară, în care a fost lansat (după un an și jumătate de la înscrierea sa) un club de informatică. În această școală din Seattle, numită Lakeside, a fost achiziționat un terminal special, la care aveau acces elevii, în condițiile în care în acel an (1968) majoritatea facultăților nu avea cluburi de informatică. Deci Bill Gates a avut oportunitatea de a învăța să facă programare în timp real, ca elev de clasa a 8-a, în anul 1968. Pe lângă acest club (care era destul de costisitor pentru părinți), Bill Gates a avut acces și la alte companii locale și centre de informatică, în schimbul lucrului la anumite softuri specializate. Astfel, în numai șapte luni, Bill Gates a petrecut aproape 1600 de ore în activitățile de programare. Toate aceste oportunități, alături de multe altele, i-au oferit lui Gates ore suplimentare de practică. În momentul în care a decis să renunțe la Harvard, Bill Gates avea peste 10.000 de ore de practică în programare. Câți tineri din întreaga lume au avut parte de aceste gen de experiență la acel moment? Răspunsul pare evident.

Trebuie să fii îndeajuns de tânăr să înțelegi revoluția, dar nu prea bătrân să o ratezi

Ceea ce îi diferențiază cu adevărat pe acești oameni de excepție nu este talentul lor extraordinar, ci gama extraordinară de oportunități cu care s-au intersectat. Cu toții au avut parte de un anumit gen de oportunitate specială, de care au știut să profite la momentul potrivit. Chiar momentul nașterii poate fi un element ce te poate face să ai parte de succes. Cum anume? Luând un exemplu tot din domeniul informaticii, descoperim că momentul cel mai însemnat din istoria revoluției computerului personal a fost luna ianuarie a anului 1975. Dacă erai prea bătrân în acel an, înseamnă că deja ocupai un post călduț și era destul de greu să faci tranziția la ceva cu totul nou. Dacă ieșisei de ceva vreme de pe băncile facultății, nu-ți permiteai să renunți la beneficiile actualului job în favoarea unui sistem computerizat despre care nu se știa mare lucru. În același timp, nu puteai fi nici prea tânăr. Altfel spus, trebuia să fii îndeajuns de tânăr pentru a înțelege rostul revoluției care bătea la ușă, însă nu prea bătrân să o ratezi. Vorbim despre 20 sau 21 de ani în 1975, deci 1954 sau 1955 ca an al nașterii. Probabil nu este foarte surprinzător faptul că Bill Gates s-a născut la 28 octombrie 1955, iar Steve Jobs la 24 februarie 1955, iar lista poate continua în aceeași manieră.

De multe ori, creăm reguli care împiedică reușita și etichetăm prematur oamenii. Suntem prea impresionați de cei care reușesc și mult prea necruțători cu cei care eșuează. Pentru că ne agățăm de ideea că succesul ține numai de meritul individual și că lumea în care am crescut cu toții nu contează deloc, nu reușit să ne construim propriul succes. Dar am văzut că multe din lucrurile cărora nu le dădeam atenție pot conta, iar asta trebuie să ne facă să devenim și mai atenți. Atenți și muncitori!

Discursul motivațional al Bibliei

Fiecare ființă vie are un sistem de ghidare încorporat sau un mecanism de atingere a scopului, instalat de Creator pentru a ajuta la atingerea scopului, care în termeni largi înseamnă „viața“. La om, scopul „de a trăi“ înseamnă mai mult decât simpla supraviețuire, el având nevoi afective și spirituale pe care animalele nu le au. Mecanismul succesului îl poate stimula să găsească răspunsuri la diverse probleme, să inventeze, să scrie poezii, să conducă o afacere, să exploreze noi orizonturi în știință, să-și găsească liniștea sufletească și să-și dezvolte o personalitate mai complexă sau să atingă succesul sub orice altă formă de care este strâns legat în ideea de „a trăi“. Fiecare ființă umană în parte a fost concepută pentru succes de către Creatorul său. Totodată, fiecare ființă umană are acces la o putere mai mare decât cea de sine. Dumnezeu nu a creat o ființă model și nici nu a etichetat-o spunând „asta e“. Fiecare este un individ unic, așa cum fiecare fulg de nea este unic în sine.

Oamenii sunt capabili de lucruri mărețe

Sfânta Scriptură ne învață că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Lui, micșorându-l cu puțin față de îngeri. Un Creator atotputernic, iubitor și înțelept nu ar fi creat un „produs inferior”, așa cum un mare maestru nu ar picta niciodată pe o pânză de proastă calitate. Un asemenea Creator nu ar proiecta în mod deliberat un produs care să dea greș, ci El este Cel care urmărește același lucru în creația sa ca un părinte pământean în copiii săi. Atunci ce ar putea aduce mai multă slavă, mândrie și satisfacție unui părinte decât să vadă că le merge bine copiilor, că reușesc în viață și că își pot exprima întru totul capacitățile și talentele? Iisus Hristos ne spune să nu punem lumina sub obroc, ci să o lăsăm să strălucească întru slava lui Dumnezeu. El ne vede bărbați și femei în care și prin care poate face lucruri mărețe, ne percepe senini, încrezători și veseli. El nu ne vede niște victime jalnice ale vieții, ci stăpâni ai artei de a trăi; nu cerșind înțelegere, ci acordând ajutor celorlalți, ceea ce înseamnă să ne gândim tot mai puțin la noi înșine, fiind plini nu de egoism, ci de iubire și dorința de a-i ajuta pe alții.

Marele Creator ne-a înzestrat cu cele necesare pentru a trăi cu succes în această epocă sau în oricare alta, oferindu-ne un mecanism creator încorporat. Ceea ce încearcă să facă omul modern este să-și rezolve toate problemele prin gândirea conștientă, îngrijorându-se excesiv. Astfel, sfatul lui Hristos despre lăsarea în grija providenței („Nu vă îngrijiți de ziua de mâine“) poate părea inutil. Însă în această tensiune și preocupare pentru rezultate, trebuie să ne formăm obiceiul de a ne descătușa de infuența inhibitivă a reflectării preocupărilor egoiste privitoare la rezultate. Abia atunci când îți acorzi un moment de respiro, descoperi că există un Sine mult mai impozant. Eforturile conștiente inhibă și blochează mecanismul creator automat și, de aceea, exersați în mod conștient obiceiul de a nu vă face griji pentru ziua de mâine, acordând toată atenția momentului prezent. Momentul divin este momentul prezent. Mare parte din neliniștea și grijile distructive sunt provocate de încercarea de a face ceva ce nu poate fi făcut aici și acum, blocându-te în a „face“ ceva ce nu se poate întâmpla încă. Pe scurt, nu reacționăm la realitate, ci la ceea ce ne imaginăm noi că se va întâmpla.

Punctele negative ne aparțin, dar nu ne definesc

Iisus ne-a avertizat că este o nebunie să pui un petic dintr-un material nou pe o haină veche sau să torni vin nou în recipiente vechi. Gândirea pozitivă nu poate fi folosită eficient cu o imagine de sine deteriorată, veche și negativă. Experiența a demonstrat că atunci când părerea de sine este schimbată, lucrurile încep să concorde cu noua imagine de sine și astfel obiectivele pot fi atinse cu succes.

Psihologia a dovedit că părerile despre noi au tendința să corespundă părerilor despre alții. Când o persoană devine mai grijulie cu ceilalți, invariabil devine mai grijulie cu sine însăși. Altfel spus, îți vei cultiva o imagine personală adecvată atunci când vei începe să simți că ceilalți au o valoare mai mare. Majoritatea suntem mai buni, mai înțelepți și mai puternici, mai competenți acum decât ne dăm seama. Crearea unei imagini personale mai bune nu creează noi aptitudini, talente și puteri, ci doar le scoate la iveală și le folosește. Acceptarea de sine este mai ușoară dacă înțelegem că punctele negative ne aparțin, dar nu ne definesc. Primul pas spre a deveni mai puternici este recunoașterea slăbiciunilor. Creștinismul ne învață că primul pas spre salvarea sufletului este mărturisirea de sine și recunoașterea păcatelor. Iisus ne-a sfătuit să ne curățăm mintea de rău, dar ne-a prevenit că dacă îl alungăm pe diavol, pot veni alți șapte în locul lui. El ne-a mai spus să nu ne opunem răului, ci să-l învingem cu binele.

Creează un sit web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑